Caz 2: „ajutor de bucătar”

Deţinînd calificarea de bucătar, M. s-a adresat la barul din localitate pentru a fi angajată pentru început în calitate de ajutor de bucătar. Lucrînd în această calitate ilegal, cu acordul ei, Marina efectua şi munci de chelner-barman pentru un mic supliment la salariu. Deoarece munca ei includea vânzarea de băuturi alcoolice, ea a fost principala bănuită de lipsa unei cantităţi de alcool destinată vînzării. Aşteptând sfîrşitul săptămânii de lucru, fără a cere explicaţii sau argumente, patroana i-a reţinut din salariu suma de circa 30% pentru marfa lipsă. M. nu a putut demonstra neimplicarea în această fraudă.

Colegele cu experienţă care lucrau în acest bar i-au ”şoptit” că această acţiune reprezintă o strategie frecvent folosită de către patroană pentru a-şi suplini venitul modest pe care-l obţine de la afacerea ei, mai puţin solicitată în localitate. Mai mult decît atît, angajatelor li se interzice să discute între ele greşelile comise în cadrul muncii, inclusiv orice subiect ce ţine de patroană.

Soluție:
În conformitate cu art. 333 al Codului Muncii, salariatul este obligat să repare prejudiciul material cauzat angajatorului, dacă codul muncii sau alte acte normative nu prevăd altfel. La stabilirea răspunderii materiale, în prejudiciul ce urmează a fi reparat nu se include venitul ratat de angajator ca urmare a faptei săvîrşite de salariat. Dacă prejudiciul material a fost cauzat angajatorului printr-o faptă ce întruneşte semnele componenţei de infracţiune, răspunderea se stabileşte potrivit Codului penal. Însă, conform art.342 şi 343 al codului, pînă la emiterea ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) privind repararea prejudiciului material de către salariatul în cauză, angajatorul este obligat să efectueze o anchetă de serviciu pentru stabilirea mărimii prejudiciului material pricinuit şi a cauzelor apariţiei lui. Pentru efectuarea anchetei de serviciu, angajatorul este în drept să creeze, prin ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre), o comisie cu participarea specialiştilor în materie.

Pentru stabilirea cauzei apariţiei prejudiciului material este obligatorie solicitarea unei explicaţii în scris de la salariat, iar refuzul de a o prezenta se consemnează într-un proces-verbal semnat de cîte un reprezentant al angajatorului şi, respectiv, al salariaţilor. Reţinerea de la salariatul vinovat a sumei prejudiciului material care nu depăşeşte salariul mediu lunar se efectuează prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) angajatorului, care trebuie să fie emis în termen de cel mult o lună din ziua stabilirii mărimii prejudiciului. Dacă suma prejudiciului material ce urmează a fi reţinută de la salariat depăşeşte salariul mediu lunar sau dacă a fost omis termenul menţionat , reţinerea se efectuează conform hotărîrii (deciziei) instanţei de judecată.

În cazul în care angajatorul nu respectă modul stabilit pentru repararea prejudiciului material, salariatul este în drept să se adreseze în instanţa de judecată. Mai mult decît atît, în caz de apariţie a divergenţelor privind modul de reparare a prejudiciului material, părţile sînt în drept să se adreseze în instanţa de judecată în termen de un an din ziua constatării mărimii prejudiciului.